Câştigătorul Master Chef: Înainte de fiecare probă ascultam imnul Universităţii Craiova. În maximum 2 ani primul trofeu va veni în Bănie

Cîştigătorul Master Chef, craioveanul Ciprian Ogarcă, a acordat un interviu sitel-ui CSU în care vorbeşte de marea sa iubire – U Craiova.

După ani buni de aşteptare, Craiova a câştigat primul trofeu. Cum a fost?

Sincer, de când am ajuns la emisiunea Master-Chef m-am bucurat că cineva din Craiova a reuşit să ia şorţul pentru a doua oară, dar nu mă gândeam niciodată că voi aduce trofeul în Craiova după ani buni de secetă, după ce s-a întâmplat în lumea fotbalului, a sportului în general. Dar ca şi experienţă a fost una minunată, am muncit foarte mult pentru trofeul acesta. Mi-aş dori ca fiecare oltean să pună umărul şi să aducă cât mai multe trofee oraşului nostru.

 Ai învins având drept strigăt de luptă: Hai, Craiova! Ca pe stadion.

Înainte de fiecare probă ascultam imnul Universităţii Craiova. Era imnul cu care plecam la luptă şi de fiecare dată tratam fiecare probă ca pe o finală. La finalul fiecărei probe mă întăream cu îndemnul Hai, Craiova! Parcă îmi dădea aşa aripi să trec mai departe, mai ales în finală, când a fost un moment mai greu pentru mine. Dar când am zis „Hai, Craiova!“ am început să mă simt iarăşi ca atunci când eram pe stadion, o adevărată putere să pot să trec mai departe.

Deci să înţeleg că are conotaţii fotbalistice.

Da. Pentru mine gastronomia şi fotbalul se îmbină foarte bine, cel puţin în capul meu. Sunt sigur că nu are legătură mingea, să o pun să o tai pe tocător, dar am reuşit în gastronomie să fac ceva mai tare ca homarul: după participarea mea la Master-Chef prazul tinde să fie privit ca un diamant în bucătărie.

Şi pentru că vorbirăm mai devreme de trofee, când anticipezi că va fi primul pe care-l va câştiga Ştiinţa?

După ce am văzut că se întâmplă la Universitatea simt că este un proiect foarte serios. Sunt mândru că în sfârşit după atâţia ani de absenţă a fotbalului în Craiova avem un proiect serios şi rezultatele au început să apară. Deja suntem neînvinşi de 11 etape. Dacă va merge tot aşa în maxim 2 ani primul trofeu va veni în Bănie. Cel puţin Cupa României, dacă nu şi campionatul vor ajunge la Craiova. Mai repede decât se aştepta oricine, mai ales că doi ani am stat fără fotbal şi chiar a fost foarte greu. Şi pentru mine, şi pentru toţi oltenii noştri.

Cum ai trăit perioada aceea: doi ani fără fotbal?

Eu nu am avut o situaţie financiară foarte bună şi când eram mic mă rugam de oricine: „Ia-mă nene şi pe mine la meci“, că aveai voie să intri doi pe bilet. Sunt un împătimit al sportului, în special al echipei Universitatea Craiova. Crescând pe stadion, mai ales că stau la 3 minute de „Ion Oblemenco“, când am rămas fără echipă a fost un moment critic. S-a rupt ceva din mine când am rămas doi ani fără fotbal. Nu îmi mai venea să mă uit la Liga I, ştiind că Universitatea nu mai e acolo. Chiar sunt foarte fericit că oameni cu suflet mare au venit la club şi au început să facă treabă bună.

Cum e acum, ţinând cont că poţi din nou să iei drumul stadionului?

De când s-a reînfiinţat Universitatea Craiova am fost la marea majoritate a meciurilor. Şi în divizia B am fost de multe ori, când Curelea marca meci de meci.

Ai vreun meci favorit de pe „Ion Oblemenco“?

Este un meci din divizia B, când Izvoranu a luat un roşu încă din primele minute. Jucam cu FC Olt atunci, am pornit cu stângul: eram şi conduşi şi cu om în minut, dar Universitatea Craiova a reuşit să revină şi să bată cu 2-1. Era cumplit de frig, îngheţasem cu umbrela în mână, dar a meritat, a fost cel mai frumos meci al Craiovei pe care l-am văzut eu în ultima perioadă. Nu contează anul acesta dacă Universitatea ia campionatul, important e să batem Dinamo.

Unde vezi Universitatea peste cinci ani?

Din ce observ eu că să întâmplă la Universitatea Craiova, dacă lucrurile vor merge exact aşa cum merg acum, consider că aducând jucători valoroşi, şi cu antrenorii care au făcut istorie, echipa va fi în primele 10 echipe ale lumii. Până la urmă Steaua nu este un club aşa extraordinar şi a ajuns de câteva ori în grupele UEFA Champions League, de ce nu am putea şi noi să ajungem să ne batem cu echipele mari. Nu va putea fi cea mai bună echipă din lume, să fim realişti, dar în primele 10 echipe din lume putem să ajungem. Deja suntem cea mai bună echipă din România la ce parcurs am avut în ultimul timp.

Dar pe tine?

Vreau să muncesc pentru imaginea Craiovei. Nu aş vrea să mă mut în Bucureşti, deşi am primit oferte serioase de muncă de acolo, extrem de tentante. Aş vrea să fac ceva pentru oraşul acesta, de ce nu şi pentru clubul Universitatea.

Pe moment, te-ar tenta un job de master-chef la echipa de fotbal Universitatea Craiova?

M-aş bucura mult să primesc o oferă din partea Universităţii. Aş face orice pentru oraşul meu şi echipa mea. Orice job aş primi din partea Universităţii Craiova m-ar face serios să mă gândesc. De ce nu să fiu bucătarul echipei.

Până atunci, ai promis că vei găti pentru echipă când va câştiga primul titlu.

Aş vrea să gătesc pentru băieţii de la Craiova şi pentru conducerea clubului. Apoi să-mi dea note. Cum şi eu îi văd şi îi apreciez atunci când joacă bine sau mai puţin bine, aşa aş vrea şi ei să îmi spună: „Tată, astăzi gătişi bine sau rău“.

Şi poţi să ne divulgi ce ai pregăti?

Am un meniu pe care l-am gândit pentru ei. Au nevoie de multe proteine, pentru că aleargă mult şi consumă energie. Aş vrea să le fac un vişişoaz de cartofi, care se face cu praz. Acesta e un antreu care se serveşte cu crotoane şi ceva brânzeturi franţuzeşti. E foarte bun şi are o putere calorică foarte mare, le dă energie în primul rând. Apoi un muşchiuleţ de vită în sos de bere, pentru că la noi, în Oltenia, se consumă foarte multă bere. Şi la desert aş renunţa la tortul cu praz şi aş opta pentru cel din finală. Ar fi a doua oară când l-aş găti. Este desertul care mie mi-a adus 50.000 de euro şi posibilitatea de a veni cu trofeul în Craiova. Şi aş vrea să împărtăşesc şi cu ei bucuria asta şi să-i încurajez şi prin meniul meu, să-i fac să considere că fiecare meci este o finală.

Ieri ai coborât din tribună la antrenamentul băieţilor. Care a fost senzaţia?

De copil îmi doream să iau autografe de la jucătorii Universităţii. Acum am fost alături de ei. Mi s-a îndeplinit un al doilea vis. Primul a fost să realizez ceva în viaţa mea şi s-a întâmplat, iar al doilea a fost să fiu fotbalist, îmi plăcea să joc în poartă. Şi am fost la fotbal, dar a trebuit să renunţ din cauza unor probleme medicale. A fost o senzaţie foarte plăcută că am dat mâna cu antrenorii, cu jucătorii. Domnii Cârţu şi Săndoi m-au felicitat, parcă eram un copil care a primit o bomboană foarte dulce.

Ai vreun jucător preferat?

Mi-a plăcut foarte mult de Curelea, dar am văzut că în ultimul timp a venit Bawab şi i-a cam luat locul. Îmi place tare şi portarul nostru, Cristi Bălgrădean, şi pentru că a renunţat la Dinamo şi a venit la Universitatea. Pentru că de-a lungul timpului destui olteni au renunţat la Craiova pentru Dinamo, ne aducem aminte când era Gigi Neţoiu. A fost ca o rană pentru noi, iar acum încep să se astupe aceste răni, când vin jucători în sens invers.

Ce mesaj le transmiţi băieţilor?

Să aibă încredere în ei, să pună osul la treabă. Dacă vor munci şi vor fi cu capul sus sunt sigur că ne vor face şi pe noi mândri. Deci, băieţi, făceţi-ne mândri de voi!

Leave a Reply

Your email address will not be published.